HANGUL, ALFABETUL COREEAN-SCURT ISTORIC

După cum v-aţi obişnuit, coreenii au câte o denumire pentru fiecare lucru important care ţine de cultura lor. În consecinţă şi alfabetul coreean poartă un nume: Hangul în Coreea de Sud şi Chosongul în Coreea de Nord. Hangul înseamnă scriere măreaţă (han-măreţ şi gul-scriere).

Încă de acum 2000 de ani, coreenii foloseau alfabetul chinezesc pentru a comunica în scris, doar că acesta nu era la îndemâna oricui, iar oamenii simpli erau analfabeţi. Cu timpul s-au dezvoltat alte sisteme de scriere, bazate pe alfabetul chinezesc, cum ar fi Hyangchal, Gukyeol şi Idu, sisteme care redau limba coreeană cu ajutorul caracterelor chineze. Sistemul Idu reprezenta o combinaţie între caracterele chinezeşti şi nişte semne speciale care indicau categoria gramaticală. Hyangchal folosea caractere chinezeşti pentru a reda sunetele limbii coreene şi era utilizat mai ales în literatură. Dar nici aceste sisteme nu facilitau accesul oamenilor de rând la limba scrisă.

Lucrurile aveau să se schimbe odată cu al patrulea rege al dinastiei Joseon: regele Sejong (1397-1450), singurul rege al dinastiei care a primit titulatura Dae Wang (Regele cel Mare). Acesta s-a înconjurat de mulţi oameni înţelepţi şi inventatori de renume, care au revoluţionat domenii precum medicina, ştiinţa şi tehnologia, apărarea şi literatura. Regele Sejong era foarte apropiat de oamenii de rând şi a hotărât să-i ajute prin scutirea de taxe,  promulgarea diverselor legi în favoarea lor, invenţii şi scrieri. Cum ţara se baza pe agricultură, în 1429, regele Sejong a scris o carte, Nongsa Chiksol, cu informaţii tehnice adunate de oameni de ştiinţă din întreaga ţară, informaţii despre cum se cultivă, recoltează şi cum se îngrijeşte solul pentru producţii mai bogate.

Regele Sejong cel Mare

În literatură, cea mai semnificativă realizare a fost inventarea alfabetului Hangul, la care şi-a adus contribuţia chiar regele Sejong cel Mare. Acest alfabet, mult simplificat, a permis oamenilor de rând să scrie şi să citească şi astfel să se implice mult mai activ în activităţile economice şi literare ale ţării. În 1446, este publicată cartea Hunmin Jeongeum, prin intermediul căreia este prezentat poporului noul sistem de scriere. Alfabetul a fost creat în aşa fel încât orice om să poată scrie şi să citească.

Fragment din cartea Hunmin Jeong-eum Eonhae, carte care explică designul literelor alfabetului Hangul

În introducerea noii cărţi stă următorul citat: Un om înţelept poate învăţa acest alfabet într-o singură dimineaţă, iar un om neînvăţat în 10 zile. Mulţi oameni de ştiinţă, contemporani ai regelui Sejong cel Mare, au fost împotriva noului sistem de scriere deoarece îl considerau prea simplist şi uşor de învăţat, deci fără prea mare valoare. Ei îl numeau amkul, adică scriere pentru femei sau Eonmeun , care înseamnă alfabet vulgar. Pentru a argumenta inventarea noului sistem de scriere, regele Sejong a explicat că limba coreeană este fundamental diferită de cea chineză, în consecinţă utilizarea caracterelor chinezeşti nu este cea mai bună soluţie şi îngreunează mult accesul oamenilor simpli la limba scrisă. Dacă până la inventarea alfabetului Hangul majoritatea coreenilor erau analfabeţi, situaţia se schimbă radical după 1446,  şi astfel analfabetismul a dispărut din Coreea. Până în anul 1912, alfabetul a purtat numele de eonmun (alfabet vulgar), când cercetătorul Ju Sigyeong inventează denumirea Hangul (marea scriere sau scriere a coreenilor). Alfabetul Hangul a fost declarat de către Universitatea Oxford din Marea Britanie, alfabetul cu cea mai mare însemnătate din lume, iar în 1977 a fost inclus în patrimoniul UNESCO. În secolele 19 şi 20, era foarte la modă un sistem de scriere format din semne chinezeşti şi Hangul, numit Hanja. Cu toate acestea, din 1945, interesul pentru caracterele chineze s-a diminuat considerabil, iar alfabetul Hangul devine tot mai popular.

Mulţi lingvişti au elogiat acest sistem de scriere, considerându-l “de-a dreptul remarcabil”, “un sistem fonetic perfect” şi “genial, se potriveşte limbii coreene ca o mânuşă”. Motivul pentru care Hangul a atras aceste laude este forma literelor, formă plină de semnficaţii.

Ştiţi de ce alfabetul coreean este considerat unul dintre cele mai complete şi remarcabile sisteme fonetice din lume? De ce credeţi că forma literelor alfabetului Hangul este una logică din punct de vedere fonetic, decât forma literelor alfabetului latin? Se încumetă cineva să explice? (Dacă vă interesează aceast subiect, voi scrie un articol pe această temă). După cum susţine chiar regele Sejong cel Mare, consideraţi că acest alfabet este destul de simplu de învăţat (comparaţi cu alfabetul latin, pentru că dacă stăm bine să ne gândim, este mai la îndemână să înveţi cele 24 de litere (jamo) ale alfabetului Hangul, decât cel puţin 2000 de caractere ale alfabetului Hanja)?

Coreenii sărbătoresc Ziua Alfabetului Coreean pe 9 Octombrie. Mai nou, dacă doriţi să învătaţi limba coreeană, veţi găsi mai multe lecţii pe site-ul nostru, la secţiunea Hangukeo Dex.