citeşti...
→ SOUTH KOREA DEX

KOREAN HISTORY-RĂZBOIUL COREEAN

 

 În dimineața zilei de 25 Iunie, 1950, forțele armate ale Coreei Comuniste traversează paralela 38̊ latitudine nordică și pornește invazia Republicii Coreea (Coreea de Sud) care este luată prin surprindere. Cu toate că lupte s-au dus pe toată întinderea graniței, forțele nord-coreene s-au concentrat pe Vestul peninsulei, avansând spre Seul, capitala Coreei de Sud.  Armata Coreei de Sud, mai mică și nu la fel de bine antrenată ca cea din Nord, nu face față atacurilor violente. Pe 28 Iunie, Seulul cade în mâna inamicilor, iar armata Coreei de Sud se retrage la Sud de râul Han. Imediat după invazia Coreei de Nord, Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite solicită încetarea atacurilor și retragerea forțelor armate nord-coreene din Coreea de Sud. Coreea de Nord ignoră rezoluția. Două zile mai târziu, Consiliul de Securitate impune membrilor Națiunilor Unite să asiste Coreea de Sud în  respingerea invadatorilor. În consecință sunt impuse două rezoluții iar cele 16 state ale Națiunilor Unite trimit trupe în ajutorul Republicii Coreea. Statele Unite au trimis o armată, marea Britanie o divizie, iar celelalte state o armată mai mică. Greutatea războiului a dus-o totuși Coreea de Sud. Armata ei era formată din 400,000 de soldați și un număr mic de militari antrenați în grabă care să-i înlocuiască. Armata americană era formată din 300,000 de soldați, susținuți de 50,000 de combatanți din Marină, Aviație și Pușcași Marini. Statele Unite au reacționat mai repede decât Națiunile Unite. Președintele Harry S. Truman trimite ordin Generalului Douglas MacArthur, care se afla în Japonia, să asigure evacuarea civililor americani în  siguranță și să trimită arme și muniții în ajutorul armatei Republicii Coreea. Pe 26 Iunie, după ce generalul MacArthur inspectează frontul de luptă, forțele navale și aeriene ale Statelor Unite sunt trimise să sprijine trupele terestre coreene. Generalul avea sunt conducere patru divizii ale armatei, divizii slab antrenate, care nu dispuneau de armamanent corespunzător.

 La începutul lunii Iulie, Națiunile Unite cer Statelor Unite să desemneze un comandant care să  conducă întreaga operațiune din Coreea de Sud. Președintele Truman îl numește pe Generalul MacArthur. Imediat după, Coreea de Sud își plasează soldații sub conducerea Națiunilor Unite. După ce a cucerit Seulul, armata nord-coreeană ia o pauză pentru a se regrupa și repornește artacurile cu o violență îndârjită. Armata sud-coreeană rezistă eroic acestor atacuri dar este împinsă în sud. Până la sfârșitul lunii Iulie, armata americană este împinsă într-un perimetru de 241 kilometri, zonă care înconjura portul din Pusan. În acest spațiu mic, trupele americane au rezistat până la venirea întăririlor.

Rădăcinile războiului coreean sunt adânc înfipte în istorie. De-a lungul secolelor, cei trei vecini puternici ai Coreei-China, Japonia și Uniunea Sovietică s-au luptat pentru a prelua conducerea ei. În 1910, Japonia anexează Coreea până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. La șapte zile după capitularea Japoniei, fapt care a pus capăt războiului, Uniunea Sovietică declară război Japoniei. Printr-un tratat, Uniunea Sovietică acceptă capitularea trupelor japoneze din nordul paralelei 38̊ latitudine nordică, iar Statele Unite ale Americii acceptă capitularea trupelor japoneze de la sudul paralelei. Uniunea Sovietică sigilează rapid granița de la paralela 38̊ latitudine nordică și stabilește un guvern interimar pentru cei 9 milioane de coreeni din Nord care alcătuiau cea mai mare parte a industriei din Coreea. Guvernul era condus de oficiali comuniști din Uniunea Sovietică. În schimb, Statele Unite deține supremația în Sud și impune un guvern militar de care cei 21 de milioane de coreeni rămași în Sud, care se ocupau cu agricultura, sunt extrem de nemulțumiți.

Este înființată o comisie formată din reprezentanți ai Statelor Unite și ai Uniunii Sovietice pentru a se ocupa de reunificarea Coreei sub un guvern liber, dar fără niciun rezultat. În anul 1948, Statele Unite organizează alegeri libere care urmau să fie susținute în întreaga Coree pentru a alege un singur guvern liber. Uniunea Sovietică nu permite Națiunilor Unite să intre în Nord. Alegerile au fost susținute numai în Sud, unde a fost aleasă o Adunare Națională și Syngman Rhee ca președinte. Noul stat democratic a fost numit Republica Coreea. În nord, Uniunea Sovietică proclamă o dictatură comunistă și numește statul Republica Populară Democrată Coreeană cu capitala la Pyongyang. În 1948, forțele sovietice se retrag  lăsînd în urmă un regim comunist și o armată nord-coreeană bine antrenată și echipată. Statele Unite eliberează Coreea în anul 1949. Aceștia lasă în urmă o armată prost antrenată, fără muniție și un guvern slab pregătit. Sud-coreenii au ținut piept cu succes raidurilor și tentativelor de răzbunare ale comuniștilor. Pentru a-și îndeplini misiunea de a unifica Coreea sub un regim comunist, Coreea de Nord decide să pornească războiul în anul 1950.  În 1950, armata Coreei de Nord era compusă din 130,000 de soldați, 150 tancuri sovietice, artilerie suficientă și un mic escadron. În schimb forțele armate ale Coreei de Sud includeau 45,000 forțe naționale ale poliției și 98,000 de soldați dotați cu arme proaste, fără tancuri sau nave de luptă. Armata sud-coreeană era mult inferioară celei din nord. În timp ce armata nord-coreeană inițiază atacuri neîntrerupte asupra orașului Pusan, Generalul MacArthur pune la cale un asalt surpriză asupra orașului Incheon, aflat la sud-vest de Seul. După lupte sângeroase, Generalul MacArthur recucerește Seulul și perimetrul din preajma orașului Pusan. Armata nord-coreeană este prinsă la mijloc și este nimicită. Comuniștii au propus păstrarea graniței dintre cele două Corei în dreptul aparalelei 38̊  latitudine nordică, dar Statele Unite doreau să cucerească Nordul și să-l unească cu Sudul sub un regim democrat. Aceștia nu au luat în calcul o posibilă intervenție a Chinei comuniste în Coreea de Nord. În Octombrie 1950, Forțele Națiunilor Unite atacă Nordul, unde întâmpină doar o rezistență ușoară și până la sfârșitul lui Octombrie amercicanii consideră că au cucerit întreaga Coree de Nord.  La scurt timp după ce Națiunile Unite au atacat Coreea de Nord, China comunistă infiltrează în secret trupe în Coreea de Nord. Patrulele Națiunilor Unite nu detectează niciun semn de activitate. Armata americană subestimează intenția și forța armatei chineze care deja infiltrase 300,000 de soldați în Coreea de Nord și consideră că poate bloca un atac din partea lor. La sfârșitul lunii Noiembrie chinezii ataca armata aliaților și, deși suferă pierderi semnificative, reușește să împingă armata aliaților în Coreea de Sud. Temându-se de un război direct cu China, care ar fi dus la pierderea multor vieți omenești și la un posibil conflict nuclear cu Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii abandonează ideea de a unifica cele două Corei. Generalul MacArthur dorește să înceapă un război împotriva Chinei comuniste, dar este eliberat din funcție de către președintele Truman și îi sunt anulate toate deciziile. Se decide încetarea focului după ce mai multe evenimente externe au loc: generalul Dwight D. Eisenhower îl înlocuiește pe Truman ca președinte în 1953 și decide să înceteze luptele din Coreea, deoarece acestea ar fi devenit mult mai violente și lungi. Apoi, moartea dictatorului Joseph Stalin care  a cauzat un șoc în lumea comunistă.  După încetarea focului, forțele combatante se retrag cu 2 km față de linia unde s-a încheiat armistițiul. Odată cu semnarea armistițiului s-a dorit  și instaurarea păcii permanente, dar în fața atitudinii intransigente a comuniștilor, această pace a fost amânată mai mulți ani de zile.

Astăzi, trupele americane încă staționează pe teritoriul Coreei de Sud, iar trupele din Sud încă mai au confruntări sporadice în zona demilitarizată cu trupele din Nord.Încălcarea tratatului de pace este ceva obișnuit.

About KimSuroLover

Iubesc Coreea şi tot ce ţine de cultura acestei ţări. Când citesc, urmăresc vreun film despre această minunată ţară sau ascult frumoasa muzică kpop şi tradiţională, mă simt pe altă lume. Vreau să vă ofer şi vouă experienţe din această lume, vreau să trăim împreună bucuria şi emoţiile care ne leagă atunci când intrăm în legătură cu frumoasa lume din Ţara Dimineţilor Liniştite. Sper că nu am exagerat cu sentimentalisme, exprim doar ce simt eu şi sunt încântată să împărtăşesc cu voi aceste sentimente. Mulţumesc.

Discuție

One thought on “KOREAN HISTORY-RĂZBOIUL COREEAN

  1. Multumim mult pentru articol ! Istoria lor e impresionanta.

    Posted by Lex0andra | 2012/04/29, 1:35 PM

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: